Rânduiala slujbei a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența familiei îndurerate, a clericilor apropiați și a numeroși credincioși veniți să își exprime compasiunea și să înalțe rugăciuni pentru odihna sufletului celei adormite.
Momentul despărțirii a fost marcat de multă emoție, dar și de lumina duhovnicească specifică acestei zile sfinte, în care Biserica veghează lângă mormântul Domnului, așteptând biruința Învierii. În acest context, trecerea la cele veșnice a doamnei Viorica Horia a fost însoțită de rugăciuni și cuvinte de mângâiere, așezate sub semnul nădejdii creștine.
Au fost adresate mai multe mesaje de condoleanțe din partea ierarhilor, clericilor și credincioșilor, care l-au asigurat pe Preasfințitul Părinte Nichifor de sprijinul lor sufletesc în aceste clipe de vremelnică despărțire.
În mesajul transmis de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, se arată că:
A fost înzestrată cu un caracter puternic. I-au plăcut întotdeauna lucrurile bine făcute. De aceea, seriozitatea și determinarea au însoțit-o în viață, făcându-se astfel pildă pentru copiii săi și pentru cei din jur.
S-a îngrijit să ofere o creștere frumoasă copiilor săi. Buna educație de acasă, dragostea de mamă, onestitatea și curajul insuflat au reprezentat cadrul favorabil care a făcut posibilă descoperirea de către fiul său a tainei credinței, care a devenit astfel esența vieții sale și puterea slujirii în Biserică. Acum, doamna Viorica Horia s-a mutat la Cer.
Ne întristăm și noi pentru această despărțire vremelnică, însă, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, nu ca cei care nu au nădejde, și nădăjduim că, prin întreaga sa viață, a atras bunăvoința lui Dumnezeu, Care va așeza sufletul său acolo unde strălucește Lumina Feței Sale. Îl rugăm pe Dumnezeu să o odihnească pe doamna Viorica în Lumina Împărăției Sale, să-i ierte păcatele pe care, ca orice pământean, le-a săvârșit în această viață, să-i întărească pe Părintele Episcop Nichifor și pe sora sa, pe cei apropiați din familie și pe toți credincioșii care au cunoscut-o și au îndrăgit-o.
Mesajul din partea Arhiepiscopului Casian al Dunării de Jos subliniază:
„Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Eu sunt Învierea."
Luăm și noi o părticică de lumină din Lumina Învierii lui Hristos și, asemenea celor ce v-ați învrednicit să o însoțiți pe mama Viorica până la capăt, o însoțim și noi sufletește.
Îl însoțim în rugăciune pe Preasfințitul Ciprian, precum și pe Preasfințitul Nichifor, alături de îndurerata familie, spre a trece mai ușor pragul de la durere la liniștire, căci mama, de la Maica Domnului, transmite bunătatea sa iubitoare fiului. «Acum m-am odihnit și am aflat ușurare multă».
De la Barcea natală, de la Tecuciul studiilor, de la împlinirile din Galați și Brăila, împreună cu toți cei ce am cunoscut-o, iubit-o și prețuit-o, în comuniune cu rudele, cunoscuții și prietenii, alături de Preasfințitul Nichifor, ne rugăm pentru odihna sufletului mamei Viorica. Fie ca, în primăvara vieții veșnice, să rămână mireasma virtuților sale în câmpia unei vieți cu rost. Dumnezeu să o mântuiască! Hristos a înviat!
În cuvântul rostit la finalul slujbei, PS Teofil Trotușanul a transmis mesajul de condoleanțe din partea Arhiepiscopului Romanului și Bacăului:
Poate nu întâmplător, Preasfințitul Nichifor a slujit aici acum, înainte de slujba înmormântării, Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia se pomenesc sufletele viilor și ale morților, iar doamna Viorica a fost așezată în mâna Domnului Hristos, Arhiereul Cel Veșnic. Ca mamă de arhiereu, de mare preot, este primită dincolo pentru a primi răsplata acestei slujiri. Și suntem siguri că cele pe care le-a făcut ca om în această viață, bune sau rele, se vor chivernisi cu milă de către Marele nostru Arhiereu, Domnul Hristos.
Rugăciunile pe care le-am făcut astăzi împreună, cu nădejde de înviere, îi vor fi de folos. De aceea, Preasfinția Voastră și îndurerată familie, Bunul Dumnezeu să o primească astăzi, în Sâmbăta Mare, în odihna lui Dumnezeu și la începutul Luminii pascale, pe doamna Viorica în Împărăția cea de dincolo de zare și să o înveșmânteze în Lumina Învierii. Dumnezeu să o ierte. Hristos a înviat!
La final, IPS Ciprian al Buzăului și Vrancei a subliniat următoarele:
Doamna Viorica Horia a pătimit și dânsa, în ultimele zile, deodată cu Domnul nostru Iisus Hristos, însă, ca o fiică credincioasă a Bisericii lui Hristos, și-a încredințat, în cele din urmă, duhul în mâinile Biruitorului morții și Dătătorului vieții. Cu toții cunoaștem că, indiferent cât de lungă ar fi viața noastră pământească, la un moment dat va veni și clipa despărțirii sufletului de trup. Potrivit învățăturii noastre de credință și adevărului descoperit de Fiul lui Dumnezeu revelat, trupul se întoarce în pământul din care a fost luat, iar sufletul, la Dumnezeu, Care l-a dat; acesta are un început, dar nu are sfârșit, fiind nemuritor.
Slujba de prohodire, slujba înmormântării, este una, deodată, de tânguire, dar nu atât pentru moartea sau despărțirea sufletului de trup, cât pentru starea sufletului în care noi sperăm să se afle cel răposat. Ne exprimăm credința în milostivirea și bunătatea lui Dumnezeu, precum și nădejdea că fiecare fiu al Bisericii care părăsește lumea aceasta va avea parte, dincolo, de milostivirea lui Dumnezeu și va fi rânduit în ceata drepților, așa cum rostim în versurile pe care le-am cântat pe parcursul acestei slujbe. Este, totuși, o slujbă a speranței, a nădejdii că nu se sfârșește totul aici, odată cu așezarea trupului în pământul din care a fost alcătuit, ci că sufletul este nemuritor și va avea parte de Lumina lui Hristos. Dumnezeu să o odihnească!
Născută la 11 noiembrie 1938, în comuna Barcea, județul Galați, doamna Viorica Horia, nepoată de preot, a urmat cursurile liceale în orașul Tecuci. De-a lungul vieții, a lucrat în domeniul contabilității, în cadrul mai multor instituții, împlinindu-și cu responsabilitate și discreție îndatoririle profesionale și familiale. A fost binecuvântată cu trei copii, dintre care unul s-a mutat la Domnul la frageda vârstă de 3 ani.
